Forme, procese şi tipuri de inovaţie

Însă specialiştii în domeniu au propus şi alte definiţii:

• Inovaţia este ceva nou în viaţa firmei care vine în întâmpinarea unor nevoi care nu au fost abordate până atunci. În mod ideal inovaţia construieşte o piaţă nouă. – Jonathan Rowe, Gene Express Inc.
• Transformarea unei idei într-o soluţie care adaugă valoare din perspectiva clientului. – Nick Skillicorn, Improvides Innovation Consulting
• Inovaţia înseamnă: "Rămâi relevant". – Stephen Shapiro, iniţiator de inovaţii
• Inovaţia înseamnă implementarea ideilor creative în vederea producerii unor valori, în general prin venituri sporite, costuri reduse sau ambele. – Jeffrey Baumgartner, autor şi alocutor principal

Inovaţia face parte din viaţa noastră de zi cu zi. În trecut banii, maşinile şi terenurile erau cele care asigurau suportul material pentru schimbare. Iar dezvoltarea continuă este un aspect esenţial pentru succesul firmei Dvs.

Inovaţia este uneori un proces destul de complicat, şi poate fi implemetată în mai multe feluri. Din această cauză, în cele mai multe ori inovaţia se desfăşoară ca rezultat al interacţiunilor dintre mai mulţi factori. "Inovatorii" pot conlucra în mai multe forme:

• Inovaţie închisă (convenţională) - compania foloseşte propriul portofoliu de cunoştinţe şi creativitatea angajaţilor pentru a crea ceva nou.
• Inovaţie deschisă - este o combinaţie a cunoştinţelor şi resurselor interne (portofoliu de cunoştinţe, creativitatea angajaţilor) şi externe (de ex. consilier).
• Laborator viu - înseamnă că utilizatorii finali sunt implicaţi în procesul de dezvoltare, cooperează în cadrul procesului de inovaţie şi ajută firma cu idei.

Următoarele 5 faze pot fi privite ca un exemplu la procesul de inovaţie care, în acelaşi timp, definesc inovaţia:

Studiul "Management, politică şi practică"  (http://online.rivier.edu/5-stages-of-the-innovation-process/)

1. Generare de idei şi mobilizare

Ideile noi sunt create în timpul generării ideilor. Mobilizarea începe atunci când ideea este deplasată într-o altă locaţie fizică sau logică, de exemplu într-o altă firmă sau într-un alt departament.

2. Sprijin şi triere

Nu toate ideile merită să fie puse în practică. Sprijinul şi trierea ajută la evaluarea unei idei şi apreciază avantajele şi problemele potenţiale ale acesteia. În urma acestui proces se poate lua o decizie în legătură cu viitorul ideii respective. Una din avantajele cele mai semnificative ale proceselor de sprijinire şi triere constă în perfecţionare. Dacă ideea are un anumit potenţial, discuţiile şi dezbaterile organizate pe marginea ei contribuie la îmbunătăţirea acesteia. Studiul scris în domeniul inovaţiei care poartă titlul "Management, politică şi practică" menţionează modul în care această fază contribuie la pregătirea prezentării unei idei în faţa managementului superior, ceea ce uneori necesită o abordare diferită. Din cauza faptului că cei care vin cu noile idei adesea nu sunt înzestraţi cu capacităţile necesare pentru a pleda în favoarea propriilor idei, managerii care lucrează împreună cu ei pot să-i încurajeze şi să-i sprijine pe aceşti oameni.

3. Experimentare

În faza experimentării se testează ideea fie cu ajutorul unui prototip, fie printr-un test-pilot. Cercetătorii care au contribuit la studiul "Inovaţie: Management, politică şi practică" menţionează că "experimentarea nu testează meritele obiective ale unei idei, ci caută răspunsul la întrebarea dacă ideea este adecvată sau nu pentru atingerea scopurilor unei organizaţii la un moment dat." Există idei care "sunt mult prea avansate pentru vremurile în care au apărut sau depăşesc capacitatea actuală a firmei ... [Aceste idei] pot fi depuse într-o bancă sau bibliotecă de idei pentru a le folosi în viitor."
Experimentarea poate avea un caracter continuu sau intermitent, fiind reîncepută ori de câte ori cei care sprijină şi triază ideile decid că a venit timpul pentru reevaluarea acestora. Uneori experimentarea duce la apariţia unor idei noi datorită informaţiilor adunate în legătură cu rezultatele obţinute şi fezabilitatea ideii originale. Timpul are un rol primordial în acest proces. Trebuie alocat timp suficient pentru derularea experimentelor. Dacă ideile sunt perfecţionate şi reevaluate, trebuie alocat timp suficient ca aceste schimbări să se poată evidenţia în cadrul experimentelor.

4. Comercializarea

Comercializarea are ca scop crearea valorii de piaţă pe baza impactului potenţial al unei idei. În această fază ideea este prezentată într-o formă atrăgătoare, de exemplu prin crearea unor pachete în care ideea respectivă apare împreună cu alte idei, clarificând în acelaşi timp când şi cum poate fi folosită ideea, şi, prin folosirea datelor sau prototipurilor dezvoltate în cadrul experimentelor se demonstrează beneficiile inovaţiei. Comercializarea reprezintă faza procesului de inovaţie în cadrul căreia se trece de la dezvoltare la convingere. După clarificarea ideii şi elaborarea planului de afaceri se poate trece la fazele de difuziune şi punere în aplicare.

5. Difuziune şi punere în aplicare

"Difuziunea şi punerea în aplicare sunt două feţe ale aceleiaşi monezi," susţin cercetătorii care au contribuit la realizarea studiului "Inovaţie: Management, politică şi practică". Difuziunea înseamnă acceptarea unei idei inovative de întreaga companie, iar punerea în aplicare pregăteşte tot ce este necesar dezvoltării, utilizării sau fabricării inovaţiei. Difuziunea se extinde la toate nivelurile organizaţiei. Acest proces este deseori înlesnit de experţi în schimburi de cunoştinţe, care pot prezenta o inovaţie în mod eficient datorită experienţei lor legate de "conţinuturile şi aplicaţiile specifice care reprezintă un loc ideal pentru o idee, un produs sau un serviciu". Ca urmare, experţii în schimburi de cunoştinţe pot contribui la punerea în aplicare a ideii.

La sfârşitul acestei faze trebuie să ajungem la folosirea sau punerea în aplicare a inovaţiei, respectiv la acceptarea acesteia. Pentru reuşita unei inovaţii este nevoie de resurse corespunzătoare, un plan de marketing pentru clienţi, şi de o cultură deschisă care susţine ferm aceste iniţiative. De asemenea, un aspect important al acestei faze constă în posibilitatea apariţiei unor idei în viitor, această fază finală deschide organizaţiilor posibilităţi la determinarea următorului set de nevoi care vor fi satisfăcute în viitor. Obţinerea unui feedback lângă indicatorii care măsoară succesul contribuie semnificativ la stimularea procesului de inovaţie.

Categoriile de mai jos vă vor ajuta să decideţi:



1. Inovaţii incrementale - Progres tehnologic redus, impact redus asupra pieţei
Inovaţiile incrementale produc schimbări modeste în produsele sau serviciile existente. În această categorie intră îmbunătăţirile care asigură competitivitatea afacerii ca de exemplu caracteristicile noi ale produselor şi imbunătăţirea serviciilor. Gândiţi-vă la noile versiuni ale iPhone-ului care apar în fiecare an.

2. Inovaţii de ruptură - Progres tehnologic semnificativ, impact redus asupra pieţei
Inovaţiile de ruptură se referă la progrese tehnologice de anvergură care plasează un produs sau un serviciu existent în faţa concurenţei. Adesea, aceste rezultate sunt rezultatele muncii desfăşurate în laboratoarele de cercetare şi dezvoltare, ale căror obiectiv este dezvoltarea unei noi formule care poate fi brevetată, unei noi tehnologii, unui nou dispozitiv, etc. LHC-ul, tranzistoarele, descoperirea structurii ADN-ului sunt exemple bine cunoscute la inovaţiile de ruptură.

3. Inovaţii disruptive - Progres tehnologic redus, impact semnificativ asupra pieţei
Termenul de inovaţie disruptivă a fost introdus de Clayton Christensen în cartea sa intitulată "Dilema inovatorului". Aceste inovaţii sunt nişte abordări noi faţă de produse şi servicii deja existente. În trecut mă refeream la ele ca fiind de proastă calitate, deoarece ele funcţionează deficient la parametrii vechi (de exemplu vechile aparate de fotografiat digitale care făceau fotografii de proastă calitate), dar în ceea ce priveşte ceilalti parametri - ca de exemplu preţul, utilitatea sau compatibilitatea - aceste produse au performanţe mai bune faţă de celelalte. Astfel, aceste inovaţii provoacă disrupţii în cadrul tehnologiilor existente prin întroducerea unor schimbări în modelul de afaceri în vederea transformării acestuia într-unul mai accestibil clienţilor.

4. Inovaţii care schimbă regulile jocului - inovaţii tehnologice importante, impact semnificativ asupra pieţei
Înovaţiile care schimbă regulile jocului transformă pieţele şi uneori chiar întreaga societate. Aceste inovaţii au un impact radical asupra modului de comportament şi de gândire al oamenilor şi, în anumită măsură, influenţează şi sentimentele acestora. Aceste inovaţii provoacă schimbări nu numai în cadrul pieţei, dar şi în întreaga societate. Au o influenţă majoră asupra vieţii noastre.

Zece tipuri de inovaţii



Modelul axat pe profit - Modul în care faci rost de bani. De exemplu modul cum a schimbat firma Netflix piaţa de închirieri video prin introducerea unui model de gestionare a comenzilor.

Reţea - Legături cu ceilalţi pentru a crea valoare. De exemplu firma Target lucrează în colaborare cu designeri de renume ca să se diferenţieze.

Structură - Armonizarea talentului şi a activelor. De exemplu firma Whole Foods a elaborat un sistem impresionant de feedback pentru echipele interne.

Proces - Semnătură sau metode superioare pentru desfăşurarea muncii. De exemplu strategia "modă rapidă" elaborată de Zara face posibil ca produsele de  îmbrăcăminte ale acestei firme să ajungă în timp record de la faza planificării la rafturile magazinelor.

Performanţa produsului - Trăsături şi funcţionalităţi cu rol de distingere. De exemplu produsele firmei OXO Good Grips sunt mai scumpe decât cele fabricate de firmele concurente, însă "design-ul universal" îi asigură o clientelă loială.

Sistemul-produs - Produse şi servicii complementare. De exemplu Nike+ prin alăturarea unor pantofi, senzori, app-uri şi dispozitive a introdus pe piaţă un set de articole de îmbrăcăminte special creat pentru stilul sportiv de viaţă.

Serviciu - Mijloace de sprijin şi adaosuri dezvoltate în jurul unor oferte. De exemplu "Deliver WOW through service" constituie valoarea fundamentală internă nr. 1 a firmei Zappos.

Canal - Modul în care o ofertă ajunge la clienţi şi utilizatori. De exemplu Nespresso îşi păstrează clienţii prin înfiinţarea unui club doar pentru membri.

Marcă - Reprezentarea ofertei şi a afacerii Dvs. De exemplu firma Virgin îşi extinde propria marcă unor sectoare ca băuturile răcoritoare şi călătoria în spaţiul cosmic.

Implicarea clienţilor - Interacţiuni cu caracter distinctiv. De exemplu experienţa oferită de Wii profită mai mult din interacţiunile realizate în sală decât de cele difuzate on-screen.

Cum puteţi sprijini inovaţia în cadrul organizaţiei Dvs., indiferent dacă sunteţi o afacere startup sau o societate extinsă?


Pasul 1: Schimbaţi-vă mentalitatea
Studiile au arătat că persoanele inovative nu numai că gândesc "în afara cutiei", dar sunt convinse că nici nu există "cutie". Au o rutină să privească lucrurile dintr-o perspectivă diferită faţă de persoanele obişnuite. Una din modalităţile prin care vă puteţi extinde mentalitatea să deveniţi receptiv(ă) la inovaţie este să vă înrolaţi într-un program de meditaţii zilnice.

Pasul 2: Învăţaţi ceva nou
"Inovaţia nu poate fi despărţită de învăţare. Persoanele de succes au aroganţa de a gândi că ceea ce au realizat ieri, va fi suficient şi pentru ziua de mâine." - William Pollard
Între primele domenii afectate de măsurile de austeritate luate în vremurile grele se numără programele de formare şi de dezvoltare. Însă în urma acestor măsuri firma nu va mai fi capabilă să crească şi să introducă inovaţii pe piaţă. Fiecare persoană care lucrează la o firmă trebuie să aibă propriul plan de formare şi învăţare. Chiar dacă stabilim ca obiectiv învăţarea doar a unui singur lucru în fiecare zi, acest efort este absolut necesar pentru ţinerea creierului în formă şi pentru a vedea lucrurile printr-o perspectivă mai largă.


Pasul 3: Luaţi timp de răgaz
Ştiaţi că o pauză de doar cinci (5) minute pe zi, în care aveţi timp să vă opriţi, să vă schimbaţi paradigma (din punct de vedere fizic, mental, vizual, etc.) şi să priviţi diferit lucrurile, contribuie la creşterea abilităţii de a înţelege mai aprofundat birocraţia, de a observa ceva nou şi de a avea idei inovatoare? Astfel de pauze pot fi incluse în programul de lucru al fiecărei firme. Este un interval de timp şi spaţiu unde se poate opri, pune întrebări, contempla şi reduce din viteză.

Pasul 4: Eşuaţi, învăţaţi, încercaţi din nou
Societatea ne învaţă că eşecul este de neacceptat şi niciodată nu poate fi o opţiune. Dacă cineva eşuează la locul de muncă, i se întâmplă ceva comparabil cu linşajul din zilele moderne. Însă eşecul este esenţial în procesul de inovare. O parte din cele mai înemnate inovaţii ale societăţii moderne au luat naştere după mii de eşecuri. Lumea este concepută să funcţioneze pe baza paradigmei "eşuează / învaţă / încearcă din nou". Exemple la acest model se găsesc şi în natură. Aşadar, mediul de birou trebuie să fie conceput într-un fel care să permită şi desfăşurarea procesului "eşec-învăţare". Scăpaţi de acel cerc vicios care începe cu sentimente de jenă, continuă cu blamare şi cu nenumărate încercări de a găsi greşeli. Cu cât mai repede vă apucaţi de învăţat, veţi deveni cu atât mai inovativ.




Pasul 5: Eliminaţi prejudecăţile legate de vârstă
Una din cauzele fundamentale ale eşecului la un loc de muncă constituie convingerea că vârsta înseamnă cunoaştere. Reprezentanţii generaţiilor mai în vârstă de obicei presupun că tinerii nu au experienţa necesară pentru desfăşurarea unui proces de inovare şi vor cauza eşecul întregii încercări. Tinerii, la rândul lor, presupun că ştiu totul şi nu iau în considerare înţelepciunea care provine din experienţa colegilor mai în vârstă, ceea ce poate cauza eşecuri de proporţii. Locurile de muncă inovative promovează respectul reciproc între generaţii, şi astfel în ideile inovative vor fi încorporate contribuţiile cele mai valoroase ale fiecărei generaţii.

Pasul 6: Trecut ≠ Viitor
Ştiaţi că mai multe produse bine cunoscute au eşuat la prima lansare doar să revină pe piaţă şi mai puternice? Firmele inovative nu se lasă influenţate de întâmplările din trecut când analizează posibilităţile pentru viitor. Ideile nu sunt aruncate în coşul de gunoi doar pentru că au eşuat în trecut. Fiecare idee este evaluată în funcţie de relevenţa sa într-un anumit loc şi timp.



Pasul 7: Prindeţi ideile inovatoare
Dacă cineva propune ceva inovativ, dispune organizaţia Dvs. de mijloacele necesare înregistrării acesteia înainte de a fi dată uitării sau să piardă într-un morman de hârtii? Organizaţiile care sprijină inovarea şi-au dezvoltat mijloacele proprii prin care sunt capabile să prindă şi evalueze ideile venite de la oricare nivel al organizaţiei. Care este procesul aplicat la Dvs.? Cum aţi putea să-l îmbunătăţiţi? Instituţonalizaţi-l chiar azi!

SFATURI ŞI TRUCURI:

Dacă doriţi să profitaţi de avantajele unei astfel de inovaţii, trebuie să aveţi în vedere următoarele 5 sfaturi:

1. Inovarea este parte a sarcinilor tuturor angajaţilor. Indiferent dacă conduceţi o echipă, un grup sau o organizaţie, trebuie să implicaţi pe toată lumea în acest proces. Alegerea unei "elite restrânse" pentru acest scop pur şi simplu nu mai funcţionează. Acum treizeci de ani o idee trecea prin mai multe nivele de conducere până când ajungea la directorul executiv al firmei. În zilele noastre un lider competent cere angajaţilor să-l contacteze direct - prin telefon sau e-mail - dacă au sugestii sau observaţii, indiferent la ce nivel lucrează în cadrul organizaţiei.

2. Secretul inovaţiilor constă în nenumărate încercări şi greşeli. Deşi mulţi dintre lideri susţin că sprijină acest proces, există foarte puţine organizaţii care într-adevăr sprijină eşecul. Este tot atât de adevărat că m-am întâlnit cu mai mulţi conducători care în cadrul departamentului sau echipei lor au creat un mediu în care eşecul era acceptabil, privit ca un pas în procesul de învăţare şi nu ca o greşeală care trebuie sancţionată. Aceşti lideri împărtăşeau cu ceilalţi propriile greşeli, şi astfel îi încurajau pe angajaţi să încerce lucruri noi.

3. Povestiţi angajaţilor întâmplări in care o greşeală a dat naştere la o idee care a devenit, ulterior, un mare succes. De exemplu: Charles Goodyear a încercat ani în şir să găsească un procedeu care ar face posibilă utilizarea comercială a cauciucului. Într-o zi Goodyear a vărsat din greşeală un amestec de sulf şi cauciuc peste o sobă încinsă. Astfel a descoperit o nouă reacţie chimică pornită de căldură, iar procesul de vulcanizare este folosit şi azi la fabricarea anvelopelor de cauciuc. O întreagă industrie a luat naştere datorită unei "greşeli".

4. Încercaţi să scăpaţi de mentalitatea "nu s-a inventat aici". Un exemplu prin care s-a reuşit eradicarea acestei mentalităţi vine din partea companiei General Electric. Vorbim despre perioada în care directorul executiv al firmei era Jack Welch. Welch a recunoscut importanţa împărtăşirii ideilor noi în întreaga organizaţie. Însă realizarea acestui obiectiv era destul de dificilă din cauza mărimii companiei şi a diversităţii activităţilor cu care se ocupa firma. Problema de rezolvat era următoarea: dacă ai o idee bună, cum poţi găsi o persoană care ar putea profita de ea? Soluţia era deschiderea unei "linii fierbinţi" care funcţiona asemănător unui serviciu matrimonial. Însă, în loc de a căuta Perechea Potrivită, acest serviciu căuta idei bune care pot fi folosite în cadrul diferitelor unităţi ale companiei.

5. Lărgiţi definiţia termenului "inovaţie". Prin conceptul de inovaţie să nu vă referiţi doar la produse şi servicii noi. Includeţi şi inovaţiile strategice - ideile noi legate de misiune, valori şi obiective; inovaţiile administrative - schimbările în cadrul sistemului intern; inovaţiile care influenţează relaţiile cu clienţii; şi schimbările incrementale legate de locul de muncă prin care se introduc modificări care îi încurajează pe angajaţi să adopte o atitudine diferită şi să găsească soluţii mai bune la problemele cu care se confruntă la locul de muncă.

(http://www.forbes.com/sites/carolkinseygoman/2012/05/29/5-tips-for-sparking-innovation/#7fa053d163fc)


SUMAR:

EXERCIŢII