Drepturi de autor

Drepturile de autor

Drepturile de autor pot fi aplicate la o gamă variată de opere intelectuale, artistice şi de creaţie, acordând deţinătorului drepturilor de autor, pentru o anumită perioadă de timp, dreptul exclusiv la controlul, reproducerea şi adaptarea creaţiei respective.

Termenul "drept exclusiv" desemnează faptul că numai deţinătorul drepturilor de autor are libertatea de a-şi exercita drepturile respective, iar altor persoane li se interzice folosirea creaţiei respective fără acordul deţinătorului drepturilor de autor.

Durata de protecţie a drepturilor de autor diferă de la un sistem juridic la altul. Există categorii diferite pentru fiecare tip de creaţie, care depind de durata de validitate a operei, dacă creaţia este publicată sau nu. În majoritatea statelor lumii durata drepturilor de autor se extinde la durata de viaţă a autorului plus 50 sau 70 de ani după decesul acestuia. În general perioada de protecţie a drepturilor de autor expiră la sfârşitul anului respectiv, şi nu pe data exactă a decesului autorului.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina DREPTURI DE AUTOR de pe Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor

Brevete de invenţie

Prin brevetul de invenţie se acordă drepturi de proprietate inventatorilor unor produse noi şi folositoare, garantând deţinătorului brevetului de invenţie dreptul exclusiv la exploatarea comercială a invenţiei respective pentru o anumită perioadă de timp (în general 20 de ani după data depunerii cererii de brevet). În trecut brevetele de invenţie asigurau drepturi legate de invenţia unor maşini (de exemplu echipamente), procese (de exemplu procedee de fabricare), materiale şi proiectare de produse (brevetarea design-ului). În ultima vreme brevetele de invenţie se eliberează pentru un domeniu mai larg de invenţii, inclusiv pentru programe de calculator, metode şi practici comerciale, alocări de fonduri, sisteme de plăţi, procedee de facturare, sau chiar pentru organisme vii modificate. În majoritatea ţărilor dreptul exclusiv garantat constă în interzicerea pentru alte persoane decât deţinătorul brevetului fabricarea, folosirea, vânzarea sau punerea la vânzare şi importul invenţiei respective.

Spre deosebire de drepturile de autor, drepturile de brevet pot fi exercitate doar după ce în urma cererii inventatorului guvernul îi acordă aceste drepturi după constatarea faptului că invenţia respectivă satisface toate criteriile necesare eliberării brevetului. După obţinerea drepturilor de brevet, inventatorul va avea dreptul exclusiv la fabricarea, distribuirea şi folosirea invenţiei. Drepturile de brevet împiedică celealte părţi să obţină beneficii comerciale din invenţia care constituie obiectul brevetului de invenţie.

Mărci înregistrate

Mărcile înregistrate sunt însemne comerciale distinctive folosite pentru a identifica un produs sau serviciu în faţa consumatorilor.

Teoretic, mărcile înregistrate pot apărea în orice formă, însă în general ele sunt cuvinte, logo-uri, simboluri şi muzică. Funcţia primordială a mărcilor înregistrate este identificarea exclusivă a originii sau a originii comerciale a busurilor şi serviciilor. Astfel, marca înregistrată indică originea sau funcţionează ca un simbol al originii.

Prin folosirea unei mărci înregistrate proprietarul acesteia încearcă să-şi valorifice drepturile sau interesele prin împiedicarea folosirii neautorizate a mărcii înregistrate (de exemplu numele, logo-ul, prefixul, culorile firmei, etc.) 3.

Între drepturile asigurate de legile care reglementează folosirea mărcilor înregistrate se numără protecţia legală a mărcilor înregistrate asociate cu produse şi servicii. Prin aceste legi mărcile înregistrate sunt protejate în faţa unor utilizări care ar avea ca rezultat inducerea în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte identificarea produsului şi a serviciului sau care ar duce la diminuarea valorii economice a mărcii.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina Marcă înregistrată de pe Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcă_înregistrată

Secrete de afaceri

Secretul de afaceri este o formulă, o practică, un proces, un instrument, un model sau o colecţie de date folosită de către o firmă pentru a obţine avantaj faţă de alţi concurenţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi ramuri industriale sau categorii profesionale. Existe sisteme juridice unde se referă la aceste secrete prin termenul "informaţii confidenţiale", în timp ce în cadrul altor sisteme ele sunt privite ca o formă specifică a informaţiilor confidenţiale 4.

O firmă poate să-şi protejeze informaţiile confidenţiale prin obligarea angajaţilor să semneze clauze de neconcurenţă şi confidenţialitate. Legile care reglementează protecţia informaţiilor confidenţiale asigură un monopol permanent asupra informaţiei secrete, spre deosebire de brevetul de invenţie care expiră după un anumit timp. Însă, în lipsa unei protecţii formale, orice parte terţă poate să-şi copieze şi să folosească informaţia secretă după descoperirea acesteia.

Termenii prin care se defineşte un secret de afaceri diferă de la un sistem juridic la altul (ca şi tipurile de informaţii care pot fi tratate ca secrete de afaceri).

Totuşi, în pofida interpretărilor diferite, există trei factori care apar în fiecare definiţie: secretul de afaceri este o informaţie care:
• În general nu este cunoscută de o parte relevantă a publicului larg,
• Asigură posesorului un fel de beneficiu economic (forma acestui benefit de obicei nu este cunoscută, însă este vorbă de mai mult decât valoarea pur economică a informaţiei),
• Se depun eforturi considerabile în vederea ţinerii în secret a informaţiei.
• Secretele de afaceri nu sunt protejate de lege ca mărcile înregistrate sau brevetele de invenţie. Una din diferenţele cele mai importante ar putea fi ca protecţia unui secret de afaceri constă chiar în ţinerea în secret a acestuia.

Reţelele, tehnologia informaţiei şi comunicării şi mediul digital au contribuit la schimbarea modului tradiţional de gestionare a cunoştinţelor.

Copyleft

Copyleft este practica de a folosi legea drepturilor de autor pentru a înlătura restricţiile privind distribuirea copiilor sau versiunile modificate ale unei opere către alte persoane, asigurând totodată că aceste libertăţi vor fi transmise integral şi către utilizatorii versiunilor modificate ale operei.

Copyleft este realizat în general prin concesionare şi se foloseşte în cazul celor mai diferite tipuri de opere ale unor autori. În timp ce drepturile de autor în general restricţionează dreptul la realizarea şi distribuirea exemplarelor unor opere ale unui autor, copyleft foloseşte legile care reglementează drepturile de autor pentru a asigura fiecărei persoane care intră în posesia unui exemplar al operei unui autor dreptul să-l studieze, folosească, modifice şi distribuie atât opera autorului cât şi creaţiile realizate pe baza acestei opere. În mod normal astfel de concesionări se referă la toate versiunile operei destinate distribuirii.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina Copyleft de pe Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Copyleft

Domeniul public

Domeniul public cuprinde un set de cunoştinţe şi inovaţii (mai opere de creaţie din domeniul literaturii, artei, muzicii şi al invenţiilor) pentru care nicio persoană fizică sau juridică nu poate să-şi deţină drepturi de proprietate în cadrul unui sistem juridic. Aceste informaţii şi creaţii sunt considerate parte a unei moşteniri culturale şi intelectuale care, în general, poate fi folosită de oricine atât pentru a câştiga profit din ele, cât şi pentru scopuri non-profit. Se spune că o operă de creaţie se află în domeniul public când folosirea acesteia de către publicul larg nu este restricţionată de lege. De exemplu, o creaţie poate face parte din domeniul public dacă, potrivit legii, nu se stabilesc drepturi de proprietate asupra creaţiei respective sau dacă materialul este în mod specific exclus de sub prevederile legilor în vigoare. Datorită faptului că drepturile de proprietate sunt reglementate de legi naţionale, o operă se poate afla în domeniul public potrivit unui sistem juridic, iar într-un alt sistem ea ar putea aparţine proprietăţii private. De exemplu anumite opere literare fac parte din domeniul public în SUA, dar în UE sunt considerate proprietate privată şi invers.

Creative Commons

Creative Commons (CC) este o organizaţie non-profit dedicată lărgirii domeniului de creaţii disponibile tuturor, în mod legal, atît pentru a fi utilizate ca atare cît şi pentru a constitui o parte a altor creaţii. Organizaţia a creat mai multe licenţe pentru drepturi de autor cunoscute sub numele de Licenţe Creative Commons. În funcţie de tipul lor, aceste licenţe restricţionează doar anumite drepturi în legătură cu creaţia respectivă.Datorită faptului că drepturile de autor constituie o proprietate, potrivit legilor, este nevoie de obţinerea unei autorizaţii înaintea „folosirii” a unei creaţii protejate de drepturile de autor, dacă această folosire nu este una „legitimă”.

Pentru mai multe informaţii consultaţi pagina Creative Commons de pe Wikipedia http://ro.wikipedia.org/wiki/Creative_Commons

SFATURI ŞI TRUCURI:

Înainte de a proteja orice creaţie sau cunoştinţă realizată în cadrul echipei sau firmei Dvs., comparaţi metodele noi cu cele tradiţionale, şi alegeţi varianta cea mai convenabilă.
Analizaţi fiecare idee ca să puteţi alege forma de protecţie potrivită.
Aveţi nevoie de bani pentru a vă proteja ideile prin metode tradiţionale. Aveţi grijă să investiţi în idei care vor deveni produse, proiecte sau servicii profitabile în viitor.

SUMAR:

GÂNDIŢI-VĂ CUM AŢI RĂSPUNDE LA URMĂTOARELE ÎNTREBĂRI: